Poate că mâna

Poate că mâna ta a trecut

fără să vrei

mai departe,

fără să întoarcă un deget

care să privească înapoi.

Lacrimă de cristal

Între cuţitele privirii tale

Rimelate cu fulgere

Şi isterice ţipete

Ascuţite,

Se ascund cristale.

Lacrimă de cristal dăltuit.

Amintirile

Zadarnic răsfoiesc locurile

amintirilor

cu paşii căutând sub frunze

vremelnice iluzii,

imagini pe care să se sprijine

un trup de nostalgie severă,

zadarnic îmbrăţişez decorul

căci piesa s-a sfârşit.

Ultima replică doar,

cu urma roasă de cari

parcă se mai aude

îndepărtat,

zadarnic.

Amintirile.

Plângându-ne poetul

În Bucovina e furtună,
S-a năruit în cer pământul,

În umbră nu mai bate vântul,

Doar nor cu nor, aici, s-adună

Când, pâlpâind, candela-şi stinge

Tot zăduful în lumina

Unde o pereche plânge:

Cătălin şi Cătălina…

Noaptea paşii îi îngână,

Clipind, stele cad. Pădurea

Se adună-n glas de-aiurea

Şi-l îndeamnă să rămână…

El… iar tace… iar cuvântă,

Ram pe ram căzând într-însul

Şi-n cărarea ce se zvântă

Calcă podidindu-l plânsul…

Încă-n codru se mai cântă,

Nunta-i nu s-a terminat

Şi, de n-o fi cu bănat,

Mai avea a ţine încă

Înc-un veac…

Şi mai blând apune vântul

Pe o piatră-mpărătească

Ce-i mângâie trist mormântul

Străjuit de floare-albastră…

Virgil-Liviu Sabău
iunie 1989

Inocenţă

Îmi simt inocenţa

în magia zânelor pierdute

pentru totdeauna

şi totuşi,

azi sunt mai copil

decât ieri.

Virgil-Liviu Sabău

mai, 1995

Epigrame: Unui prozator încrezut

***

Ortografia ta precară

Îmi spune, cu umor,

C-ai să rămâi, în arta literară,

În vecii vecilor începător.

***

Om cu pretenţii literare

Şi bunul-simţ diminuat,

Te vezi pe culmi de disperare

Atuncea când eşti criticat.

Virgil-Liviu Sabău

10 octombrie 2012

Rob

Cu fiecare sărut,

puţin câte puţin,

mai mult

îţi aparţin...

Virgil-Liviu Sabău

10 octombrie 1997